E ciudat cum fiecare, în felul său, o redescoperă. Da, e schimbată. Îi place caracterul ei de acum cu toată nehotărârea care cuprinde aproape tot ce înseamnă viitor, nehotărâre pe care a început să o deteste.
E ciudat cum se simte formată din părticele umane diferite, nostalgii de moment, reuşite de-o clipă, fericire puerilă, ură maturizată prea devreme, păreri încă neformate şi un amalgam de sentimente. Toate pot reuşi să o dea peste cap. Dar trece aparent repede peste.
"Sunt puternică!"... îşi tot repetă. Poate a ajuns să uite că asta e doar o motivare pentru junglă, pentru a trece mulţumită prin viaţă; puţin spus junglă... 'societate' e un termen mai potrivit.
"În final rămâi doar tu cu tine, nu? Tu eşti cea mai importantă persoană din viaţa ta. Nu e egoism, nici măcar argoticul 'băşină'; e doar o chestie în care momentan cred." Da, ii pasa de cei din jur... câteodată are impresia că prea mult. E ciudat cum se contrazic gândurile ei. Încă nu e formată. E conştientă de asta. "Caracterul uman incredibil de complex e mereu în schimbare." A zis asta cu destul de mult timp în urmă. Încă e de aceeaşi părere şi are o vagă impresie că lucrurile nu se vor schimba prea mult în viitorul apropiat.
Da, e nehotărâtă, deşi nu pare. Da, are frustrări, deşi cred că le ascunde foarte bine. Da, îi e frică să o cunoască cineva în totalitate. Crede că depinde de percepţia acelui cineva şi nu e pregătită să fie 'judecată' real, din alt unghi, aparent 'pe nedrept'.
Are din ce în ce mai des momente în care îi trec mii de gânduri prin minte, sare aiurea de la unul la altul, simte că nu poate fi destul de coerentă. Oare analizează prea mult sau doar nu se pricepe să-şi focuseze atenţia pe un singur subiect?
"Zilele trec fără folos. Doar aşa pare. Eu mă dezvolt ca om în fiecare secundă, cu fiecare experienţă, dilemă, eşec, bucurie şi alte cuvinte simple, pline de însemnătate."
RSS Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu