nu mai stiu...

A inceput scoala? Sunt obosita... mereu. Ideile mele se duc brusc spre nicaieri, apoi vin altele insotite de un entuziasm aiurea. Dispar si ele si tot asa... sau nu. Oricum, intr-o anumita masura imposibil de determinat, totul este confuz. Poate maine totul va fi clar. Poate maine voi avea macar iluzia aceasta. Sau poate va fi totul atat de confuz incat nu imi voi da seama ca va fi asa. Sau... nu stiu. Nu mai stiu. Nu vreau sa stiu. Nu mai vreau sa stiu. Nu mai vreau sa mai stiu. Ba nu! Vreau prea mult sa stiu. Nu ma intereseaza. Nu! Ma intereseaza prea mult. "Pendulez intre doua emisfere: una prea usor de atins, tanjesc dupa cealalta." Nu mai stiu unde am citit asta, dar mi-a ramas in cap si cred ca acolo va sta mult timp. La mine cele doua emisfere se schimba intre ele. Le vreau pe amandoua! Sunt constienta ca pot face o fuziune, dar parca e prea... greu. Nu greu... nu gasesc cuvantul potrivit. Cred ca acolo, intre cele doua emisfere... acolo, unde sunt eu... acolo este radicina confuziei din clipele acestea.

confuzie confuzie confuzie confuzie confuzie confuzie confuzie...
Nu e un fel de incredere stupida in mine, dar stiu ca pot sa reusesc tot ce imi propun.
Nu e un fel de optimism idiot, dar stiu ca voi reusi ce imi propun.
Totusi... confuzie confuzie confuzie confuzie... confuzie...
Incep sa detest cuvantul acesta! Confuzie... confuzie...
Are "farmecul" ei. O bag eu prea mult in seama? Confuzie... confuzie...