Mi-am aprins o ţigară. Trecuse destul de mult timp de când nu mai fumasem... tutun. S-a uitat ciudat la mine. El e nefumător. Se mai prosteşte câteodată cu chestii ilegale. Mi-a luat pachetul fără să stea pe gânduri o clipă. Şi-a aprins şi el una. Camera aia mică ai cărei pereţi îi pictasem împreună ne privea atât de creştineşte de parcă am fi fost în iad. Nu în iad... ar fi fost prea simplu.
Mi-am aprins o ţigară. S-a uitat ciudat la mine. Şi-a aprins şi el una. Eram unul lângă celălalt. Aşa stăm mereu. Ne simţim căldura unul altuia, ne simţim acasă. Ne place să ne simţim. Acum doar braţele ni se atingeau. Fumul era graniţa noastră cu lumea. Şi priveam în gol. Şi vedeam răsăritul... eu. El apusul.
Mi-am aprins o ţigară. Şi-a aprins şi el una. E neobişnuit cum ne iubim noi, cum ne place că suntem diferiţi, cum vorbim despre tot felul de căcaturi şi după câteva ore nu mai ştim nimic, cum avem o dorinţă nebună de dragoste, cum putem să oferim ceea ce nu ştim să simţim.
Mi-am aprins o ţigară. Mi-a stins-o şi ne-am întins pe podea. E neobişnuit cum iubim singurătatea în doi şi cum ne e frică să o recunoaştem, cum aruncăm cu sentimente, cum mâncam amândoi îngheţată de cacao, cum înca ne emoţionează unele clişeuri stupide din comediile romantice. "Pula mea!"
Mi-am aprins o ţigară. Am fumat-o împreună. E neobişnuit cum ne certăm... nu ne certăm. Într-o perioadă sexul rezolva cam orice. Aşa e mereu, nu?
Mi-am aprins o ţigară. Am stins-o şi am adormit cu spatele la el. Într-o perioadă ne minţeam pe noi înşine pentru a putea arăta ce nu vom reuşi să simţim niciodată.
26 iunie 2009
25 iunie 2009
gara sufletului ei
I-a spus să plece... şi-a plecat.
Îl copleşea un sentiment necunoscut. Îi ardeau obrajii. Soarele împărţea în două distanţa dintre orizonturile curate şi difuze. Genunchii începuseră iar să-i tremure de beţia plecării. Ave viator et vale.
Simţea acea febrilitate nebună care-ţi furnică picioarele şi ele te ascultă din ce în ce mai mult, până ajung să-ţi poruncească şi te transformă în sclavul lor, până eşti convins că "a trăi înseamnă a merge" şi că asta e singura şansă, marea şansă a omului şi că pentru ea merită ca prin toate gările lumii, în locul tuturor inscripţiilor stupide trebuie scris mare, cu litere de paradă, un adevăr care, cel puţin pentru o viaţă, ne scapă cu siguranţă de moarte.
Îl copleşea un sentiment necunoscut. Îi ardeau obrajii. Soarele împărţea în două distanţa dintre orizonturile curate şi difuze. Genunchii începuseră iar să-i tremure de beţia plecării. Ave viator et vale.
Simţea acea febrilitate nebună care-ţi furnică picioarele şi ele te ascultă din ce în ce mai mult, până ajung să-ţi poruncească şi te transformă în sclavul lor, până eşti convins că "a trăi înseamnă a merge" şi că asta e singura şansă, marea şansă a omului şi că pentru ea merită ca prin toate gările lumii, în locul tuturor inscripţiilor stupide trebuie scris mare, cu litere de paradă, un adevăr care, cel puţin pentru o viaţă, ne scapă cu siguranţă de moarte.
11 iunie 2009
o sută de cuvinte
o sută de pagini mi se par perfecte pentru o carte.
o sută de mii vechi sunt buni pentru ţigări şi brichetă.

o sută de perechi de blugi aş vrea să aibă el...
şi câteva ceasuri scumpe.
să ştie să potrivească hainele,
privirile şi cuvintele.
să ştie să împlinească vise,
visuri... fantezii sexuale.
o sută de absorbante să folosesc în trei luni.
o sută de câini maidanezi să moară în fiecare zi.
o sută de chefuri în fiecare an.
o sută de piese pe ipod.
nu vreau o sută de prieteni.
- ce să fie?
- o sută de vodkă... doar atât?
o sută de mii vechi sunt buni pentru ţigări şi brichetă.
o sută de perechi de blugi aş vrea să aibă el...
şi câteva ceasuri scumpe.
să ştie să potrivească hainele,
privirile şi cuvintele.
să ştie să împlinească vise,
visuri... fantezii sexuale.
o sută de absorbante să folosesc în trei luni.
o sută de câini maidanezi să moară în fiecare zi.
o sută de chefuri în fiecare an.
o sută de piese pe ipod.
nu vreau o sută de prieteni.
- ce să fie?
- o sută de vodkă... doar atât?
02 iunie 2009
viitorul de ieri seară

2:47
mai am 3 ţigări.
somn?
pauză...
abonatul nocturn nu vrea să fie contactat.
încearcă mâine!
nu vei reuşi...
mi-e dor de mirosul cafelei sale,
mi-e dor de plăcinta cu mere.
mi-e dor de graba si
micile certuri matinale.
mi-e dor de dansul nebun,
mi-e dor de umorul englezesc.
mi-e dor de discuţiile neavute şi
aparenta sa nepăsare.
când voi fi simţit acestea
nu va fi un déjà vu,
ci doar o concretizare
a ceea ce... îmi doresc.
voi fi confuză, liberă, prea liberă.
voi fi melancolică, egoistă şi,
fără să ştiu, fără să vreau,
chiar îmi va fi dor.
27 mai 2009
05 februarie 2009
cand eram mica...
ma emotionau povestile de dragoste din carti sau din filme.
Haha!
Ce zane? Ce printi? Ce cai albi? Armasari!
Iubire? Cel putin Don Juan nu e ipocrit. Nu-ti jura dragoste vesnica. Promite decat o partida de sex. De ce sa-l detestam? Detest barbatii care ne cred niste visatoare daca nu suntem curve. Detest barbatii care ne cred curve daca stim ce vrem si... traim.
Idealismul nu valoreaza doi bani. Sau valoreaza prea mult...
Intr-un fel sau altul, constient sau nu, ne ghidam dupa ceilalti. Nu, nu e bine spus. Cred ca trebuie sa stim sa traim cu cei din jur, urmarindu-ne interesul, oricare ar fi el. Poate unii au nevoie sa depinda de ceva, de o speranta, de o iluzie, chiar si de o tristete. Nu e de ajuns sa visezi. Poate trebuie sa vina cineva care sa te faca sa vrei sa procedezi ca... Ana Karenina: sa pornesti spre prima cale ferata, asteptand sa soseasca un tren. Si totusi...
Haha!
Ce zane? Ce printi? Ce cai albi? Armasari!
Iubire? Cel putin Don Juan nu e ipocrit. Nu-ti jura dragoste vesnica. Promite decat o partida de sex. De ce sa-l detestam? Detest barbatii care ne cred niste visatoare daca nu suntem curve. Detest barbatii care ne cred curve daca stim ce vrem si... traim.
Idealismul nu valoreaza doi bani. Sau valoreaza prea mult...
Intr-un fel sau altul, constient sau nu, ne ghidam dupa ceilalti. Nu, nu e bine spus. Cred ca trebuie sa stim sa traim cu cei din jur, urmarindu-ne interesul, oricare ar fi el. Poate unii au nevoie sa depinda de ceva, de o speranta, de o iluzie, chiar si de o tristete. Nu e de ajuns sa visezi. Poate trebuie sa vina cineva care sa te faca sa vrei sa procedezi ca... Ana Karenina: sa pornesti spre prima cale ferata, asteptand sa soseasca un tren. Si totusi...
12 ianuarie 2009
30 decembrie 2008
ultimu'
A mai trecut un an. Hai sa vedem cat am mancat, cat am futut, cat am invatat, cat am mintit, cat ne-am distrat, cat am iubit, cat am inselat, cate sperante ne-au fost spulberate, cate vise mai avem, cate vrem sa schimbam la noi. Hai sa ne reprosam cacaturi. Hai sa ne facem planuri.
Cat am trait? Hai sa traim!
Nu 'la multi ani'. Frumosi sa fie!
Cat am trait? Hai sa traim!
Nu 'la multi ani'. Frumosi sa fie!
28 decembrie 2008
subînţeles
dimineata nu iubeste rasaritul.
dimineata vrea sa doarma.
noaptea... e mai rece.
asa e cand vrei soarele
si primesti doar becuri.
dimineata vrea sa doarma.
noaptea... e mai rece.
asa e cand vrei soarele
si primesti doar becuri.
24 decembrie 2008
crãciun?
aglomeratie,
campanii umanitare,
beculete,
bani.
parca doar cateva zile pe an
oamenii traiesc.
brusc, devin credinciosi.
brusc... le pasa.
ca de obicei, eu voi sta
cu persoanele dragi.
ca de obicei, voi uita
de sentimentele
specifice sarbatorilor,
ce-mi par atat de fortate.
ce... simt?
Bucurie,
nu neaparat banalul
spirit al craciunului.
mai simt un fel de
atasare...
da, atasare.
da?
campanii umanitare,
beculete,
bani.
parca doar cateva zile pe an
oamenii traiesc.
brusc, devin credinciosi.
brusc... le pasa.
ca de obicei, eu voi sta
cu persoanele dragi.
ca de obicei, voi uita
de sentimentele
specifice sarbatorilor,
ce-mi par atat de fortate.
ce... simt?
Bucurie,
nu neaparat banalul
spirit al craciunului.
mai simt un fel de
atasare...
da, atasare.
da?
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)



