momente stupid de neclare

Totul este derutant... Probabil credeti, daca va mai deranjati sa o faceti; la urma urmelor, daca as fi in locul vostru nici eu nu m-as mai deranja sa ma gandesc la mine... dar daca o faceti s-ar putea sa ajungeti la concluzia ca, atat timp cat pot sa-mi descriu starea cu relativa luciditate inseamna ca "lucrurile nu stau chiar atat de rau". Gresit! Gresit! "Starea ei e disperata, dar nu grava." Cine a spus asta? Nu! Asta e toata chestia. Nu pot sa descriu decat ce este descriptibil. Ceea ce nu pot sa descriu este indescriptibil. Ce este indescriptibil este insuportabil, cu atat mai insuportabil cu cat este mai indescriptibil. Nu-i asa ca ma joc frumos cu cuvintele?

In fine. Moartea sufletului... despre asta e vorba. Moartea sufletului, moartea trupului. Cum preferati? Asta macar e "simplu". Nu ca as crede in suflet, dar cred in moartea a ceva in care nu cred 100%. Sau... cred in suflet, dar nu in moartea lui. Sau... putin din fiecare. Suna logic? Nu ca ar trebui neaparat sa fie logic. Daca nu, atunci macar va ofer o sumara privire asupra incoerentei care ma cuprinde. "Cuprinde"... un verb mult prea ordonat pentru ceea ce mi se-ntampla mie. Verbele sunt ca niste instrumente folosite in ingineria sociala.